crama, carma, marca, macar, macra, caram, arcas, crasa, scara, caras, sacra, sarac.
Perla incendiata |
Cu foarte multi ani in urma am facut un tablou cu o scara spre ... nicaieri.
Chiar daca la baza ei era o flacara iar la capat o perla, nu o pot considera
nici macar sacra.
Unii oameni sustin ca daca pictezi sau scrii despre un subiect sensibil, te eliberezi
cumva, devii mai sarac si mai usor cu echivalentul sentimentelor imortalizate.
Eu nu cred in aceasta idee. Am constatat ca nu este functionala. Poate nu este chiar
o crasa eroare, dar...
Caram cu noi sentimente fara numar si speram ca daca le materializam si le
privim "in ochi", se produce asa, o eliberare...
Eu nu am simtit asta.
Poate ca Cel care este la carma vietii mele m-a facut sa reactionez diferit.
A-mi marca sentimentele in mod fizic, fie ca vorbesc de hartie sau de panza, este ca si
cum as fi tinta unui arcas. Nu mai pot scapa de ele...
Le voi avea tot timpul sub ochi si nu numai ca nu le voi uita, dar se vor si intensifica.
Nici daca m-as ascunde in vreo crama si as participa la vreo petrecere de pomina
unde niste bucatari excelenti ar gati minunatii cu caras, carne macra si accesorii
uluitoare, dupa care as dormi asa, vreo 24 de ore, sigur nu ar folosi la nimic!
Asa cred eu!
Alte tesaturi de cuvinte bazate pe duzina celor cinci litere(!) gasiti in tabelul lui Eddie.
O alta scara spre nicaieri |
Weekend placut! |
Pe-o scară către nicăieri
RăspundețiȘtergererostogoleşti un gând arzând,
nu-n nicăieri, nici în căderi
ci în urcuşul lui crescând.
Un weekend minunat şi ţie! :)
Ce mult imi plac poezioarele tale!
ȘtergereDaca ai sti ce mult am vrut sa am vreodata posibilitatea sa spun ideea din postare! Imi pare bine ca s-a brodit asa...
Un weekend cat mai frumos si linistit.
:)
Să dai viaţă unui gând prin artă e înţelegere aprofundată. Poate elibera în măsura în care ceea ce înlănţuie e frământarea, dar rezultatul final rămâne, intens, adevărat şi devine parte din tine. Eu aşa cred...
ȘtergereCe complicat şi pretenţios am scris! :))
Îmi place tabloul, ideea, culorile, amestecul focului în albastru. Se poate interpreta în multe feluri, în funcţie de starea de spirit. Şi tot uit să-ţi spun de ceva vreme, îmi place acest "aşa cred eu!" al tău. Pentru că şi eu am unul la fel şi îi înţeleg rostul. :)
Ca de obicei ai pus punctul pe "i". "Rezultatul...devine parte din tine".
ȘtergereDar daca e sa privim partea frumoasa, framantarea devine un combustibil care te face sa creezi lucruri si asta este cu adevarat bine...
Interpreteaza cum vrei tu tabloul meu, dupa propria ta stare de spirit. Mie asa imi place sa fac. Ideea initiala ce apartine unui singur om, cred ca nu trebuie neaparat sa fie insusita de privitor. Poate nici nu ar rezona cu el. Simti ce vrei,
cand vrei, daca vrei. Daca nu, treci mai departe...
Weekend placut!
Superb tabloul cu scara,îmi place!
RăspundețiȘtergereO duminică frumoasă îți doresc!
Cu drag!
Multumesc, Elena.
RăspundețiȘtergereImi pare bine ca ti-a placut.
O duminica placuta si tie!
Cu drag!