Va mai aduceti aminte de poezioara: "Iepuras coconas"?
Eu recunosc ca o uitasem, dar mi-a amintit-o mama mea. Care si ea, l-a randul ei, nu-si mai amintea decat prima strofa:
Iepuras coconas
A fugit peste imas
Si s-a dus colo sus
Intr-o tufa s-a ascuns!
Si pentru ca nu putea sa o lase asa, neterminata, a facut o completare pe care o scriu aici:
Acum rontaie tacticos
Morcovul si o crenguta,
Daruite de-o fetita.
Care stie,
De la bunicul ei sfatos,
Ca, daca dintii nu-si toceste,
Dintii lui prea lungi
Vor creste.
Dar, la altceva gandeste.
A vazut un cos cu oua.
Rosii.
Cu atentie-si priveste
Blanita lui, alba ca neaua.
Oare cum iar sta cu alta?
Deodata, isi aminteste,
Ce-a vazut, de s-a crucit.
Cum sarmanele cochete,
Cap in cap au fost ciocnite,
De meseni care spuneau,
Ca: “Hristos a inviat!”
Apoi, le-au si despuiat,
Continutul l-au mancat,
Cojile le-au aruncat.
Atunci, la ce le-a folosit,
Coaja de si-au inrosit?
Iepurasul cu-o ureche
Isi atinge blana veche.
Si gandeste iepureste:
Vai de cine isi doreste
Ce nu i se potriveste !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu