sâmbătă, 12 decembrie 2020

#Fiction Monday (11) -
The storm as a pretext...
Furtuna ca pretext...

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'STORM'.

 


Walking in the city and being caught in an ordinary storm, things unfold
possibly in the classic variants: taking shelter in the first store where we find
that we just need something, entering into a cake shop and pampered ourselves with a coffee and something sweet, boarding a mean of transport to get us home, or simply facing it, with or without an umbrella.

That's because it happens a magical connection through the rain and our body, between the sky and the earth and sometimes we feel it necessary!
If the storm is extreme, angry, devastating, definitely meteorologists had
announced it and then, being informed, we took note of the measures to take shelter.
In such moments we eventually wonder about the causes and other kind of ideas come back to us:
The planet is angry upon us, weather manipulation technologies had a misfire (or maybe not!), climate change modified the properties of the oceans currents, forests were destroyed…

But it is almost impossible to decide
at our level of information, which one of the variants was. And the deeper we go into such ideas, we find something strange.
Sometimes the outside storm slowly seeps into our mind and soul.
But here, things get more complicated, because we just don't know what to do
with ourselves, how to calm down our personal storm, regardless of its cause.

But we should not forget that in the center of any tornado is an area of calm,
no matter how much havoc would occur outside of it.
Then, we need to find out our center of tranquility. And this cannot be other
than our heart! At first, we may not know how. But I discovered that there is
a solution which we can practice. And by persevering, we’ ll be able to reach
the area of our calm when we need it:

 

 

Morning update:
When the connection between  brain and heart
is completed, the power of our intuition will be revealed...

@@@@@@@@@

 

 Daca suntem in oras si ne surprinde o furtuna obisnuita, lucrurile se deruleaza
eventual in variantele clasice: ne adapostim in primul magazin unde constatam
ca tocmai ne trebuia ceva, intram in vreo cofetarie si ne rasfatam cu o cafea si o prajiturica, ne suim intr-un mijloc de transport care sa ne duca cat mai aproape
de casa, sau pur si simplu o infruntam, cu sau fara umbrela.

Asta pentru ca se petrece o conexiune magica prin intermediul ploii si a
corpului nostru intre cer si pamant si uneori o simtim ca necesara.
Daca furtuna este extrema, furioasa, devastatoare, in mod cert meteorologii o
anuntasera si atunci masurile de a ne pune la adapost le luam in cunostinta de
cauza, fiind informati.
In astfel de momente ne intrebam eventual de cauze si ne revin in memorie alt
gen de idei:
Planeta este suparata pe noi, tehnologiile de manipulare a vremii au dat  rateu
(sau poate nu!), modificarile climatice schimba proprietatile curentilor oceanici,
padurile au fost distruse…

Este insa aproape imposibil sa ne hotaram asupra uneia din variante la nivelul
nostru de informatii. Si cu cat ne adancim in astfel de idei constatam ceva ciudat.
Uneori, usor, usor, furtuna din afara noastra ni se prelinge in minte si in suflet.
Aici insa lucrurile se complica major, pentru ca pur si simplu nu stim ce sa facem cu noi insine, cum sa ne linistim furtuna personala, indiferent de cauzele care au produs-o.

Insa ar mai trebui sa nu uitam ca in centrul oricarei tornade este o zona mai
calma, oricate ravagii s-ar produce in afara ei. Atunci este cazul sa ne aflam centrul nostru de liniste. Si acesta nu poate fi altul decat inima noastra!
La inceput, poate ca nu stim cum. Am descoperit insa ca exista o solutie pe care o putem practica. Si perseverand, vom putea ajunge in zona noastra de calm, atunci cand avem nevoie:

Heart Brain COHERENCE (Gregg Braden)

Actualizare matinala:
Cand conexiunea dintre creier si inima este finalizata,
puterea intuitiei noastre va fi dezvaluita...






#Fiction Monday(10) - The invisible labyrinth

 

 

miercuri, 9 decembrie 2020

Miercurea fara cuvinte (244) -
Cand pasarile sunt premiate
When the birds are awarded

Zina a preluat stafeta jocului "Miercurea fara cuvinte",  gazduit pana acum de catre 
Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Natasha Musing';
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul
'XmasDolly';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'Jaipur Gardening'
;

Am ales pentru acest joc alte imagini premiate la un concurs de fotografie
in anul 2020, dar de aceasta data vedetele sunt pasarile:
(Best birds photography 2020)

(Sursa imaginilor)













O zi de miercuri plina de ganduri placute!
Happy WW!

@@@@@@@@@



@@@@@@@@@


MFC (243)


 

luni, 7 decembrie 2020

Jurnalul unui Acum (16) - Intre lumini!

Mi-au placut foarte mult aceste imagini matinale, asa ca deschid  jurnalul
din decembrie cu ele:

 


Am terminat luna noiembrie cu felicitarile ei si bilantul il vedeti aici.
Firul povestii a fost alfabetul si cateva subiecte surpriza. Pare un mic
haos si chiar asa a fost sufrageria noastra!
😊

Doua flori cumparate in aceasta perioada, modeste dimensional:
rhododendron si  vriesea ('flaming sword')  Inca mi-e neclar cand sa le mut
din ghivecele minuscule.

Ramanand in zona florala, acestea sunt noile infloriri asteptate si care totusi
mereu ma iau prin surprindere...



Pasarile iar si-au facut loc aici, unele in copac, altele pe sol. Norocul meu
ca erau ocupate si am reusit cateva poze.

 


Urmatoarele imagini nu sunt chiar obisnuite pentru mine si contin idei care
nu imi plac, insa s-au dorit a fi aici, asa ca le-am strecurat:

Pe cuvant daca inteleg care este farmecul acestor filme!

Design stradal inedit in zona statiei de metrou Eroilor.
Oare s-a gandit mult 'modelul'???
(fotografie realizata pe 07.12.20)


Doar o reflexie a unui sir de luminite atarnate pe biblioteca. Mi s-a parut ca
imaginea seamana cu o dansatoare, asa ca am lasat-o sa evolueze.


Desconspir o reteta  de tort
simpla, cu blat cumparat avand trei straturi.
Crema este 'realizata' din piure de castane amestecat cu iaurt mai gras, pentru
baza si partea superioara. In zona centrala,  pun marmelada inmuiata cu zeama
de lamaie. Se pot presara stafide, nuci sau orice va place.
Insiroparea o fac tot cu zeama de lamaie. Spiralele sunt un adaos de ciocolata
topita. A fost ideea de moment. 


O mica achizitie ce mi-a placut mult de tot.
Un simbol luminos, pentru carari umbrite!


 

Va urez o saptamana dupa dorinta voastra!

Adaug  cateva idei pentru decoratiuni de sezon:

 

 

 

Jurnalul unui acum (15)


joi, 3 decembrie 2020

#Fiction Monday (10) -
The invisible labyrinth...
Labirintul invizibil...

This game is hosted by Vinitha Dileep, on her blog  'Reflections' and
I discovered it on Esha's  blog. This time  the word prompt is 'FEAR'.

 


It's just a thought that bizarrely crept in. How is that, an invisible labyrinth
called fear? Fear is basically, as defined in the dictionary, a "state of deep
anxiety and disorder, caused by a real or imaginary danger."
But thoughts are energy. So I can imagine how the sum of our energies
generated by such states may even create an invisible maze. We go through
it every day, without knowing that as the fear grows, it also grows and amplifies.
We advance on our paths much too slowly and we are wondering why. Obstacles appear everywhere, smaller or larger and we do not understand that we are actually following the paths of the invisible labyrinth that has its own rules, becoming more and more ‘alive’, fed by our worries and fears.

What do you do with these kinds of thoughts that don't fit anywhere in the
puzzle of life? However, I believe that this was not accidental. It had a purpose.
In this case I can interpret the thoughts as important information in resolving blockages on our path. Or to be more precise, the cause of these blockages. A cause generated primarily by our  mind and because we are energetically interconnected, we all become captive, without realizing it, in the labyrinth of our intertwined fears…
You might say the idea is pure fantasy, but what if it's not?
If getting out of our personal or global captivity may have a solution?
Let's just look at the full side of the glass, let's understand our impasses as
lessons of the school of life, generating the fuel needed to advance or change
wrong decisions or approaches.
Or to feel in the heart the belonging to the Whole!
How hard can be the awakening?
How beautiful it would be to open our eyes every morning with the sentiment
of our inner strength which will generate a wonderful day, instead of thinking
about our own fears that feed the invisible labyrinth…


                                                             @@@@@@@@@


Este doar un gand care s-a strecurat bizar. De unde si pana unde un labirint
invizibil numit frica? Frica este in fond , conform definitiei din dictionar, o
“stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar”. Insa gandurile sunt energie. Asa ca imi pot imagina cum suma energiilor noastre, generate de astfel de stari, poate crea chiar si un labirint invizibil. Il parcurgem zilnic, fara a sti ca pe masura ce creste frica, creste si el si se amplifica.
Avansam pe cararile noastre mult prea lent si ne intrebam de ce oare.
Obstacolele apar la tot pasul, mai mici sau mai mari si nu intelegem ca de fapt
urmam caile labirintului invizibil care are propriile reguli, devenind din ce in ce mai ‘viu’, hranit cu nelinistile si fricile noastre.
Voi ce faceti cu acest gen de ganduri care nu se potrivesc niciunde in
puzzle-lul vietii?
Pot crede ca acest fapt nu a fost totusi intamplator. A avut un scop. Si in acest caz pot interpreta gandurile ca o informatie importanta in rezolvarea unor blocaje pe drumul nostru. Sau mai precis a cauzei acestor blocaje. O cauza generata in primul rand de mintea noastra si pentru ca suntem interconectati energetic, devenim captivi, fara sa realizam acest lucru, in labirintul fricilor noastre intrepatrunse…
Puteti spune ca ideea este pura fantezie, dar daca nu este chiar asa?
Daca iesirea din captivitatile noastre personale sau globale poate avea o solutie?
Sa privim doar partea plina a paharului, sa ne intelegem impasurile ca lectii ale scolii vietii, generatoare de combustibilul necesar inaintarii sau a schimbarii unor decizii sau abordari eronate.
Sau sa simtim in inima apartenenta la Intreg!
Cat de grea poate fi trezirea?
Cat ar fi de frumos sa deschidem ochii in fiecare dimineata cu sentimentul
fortei noastre interioare care va genera o zi minunata, in loc sa ne gandim
la propriile frici care hranesc labirintul invizibil…

 

 

#Fiction Monday (9) - Just a question

miercuri, 2 decembrie 2020

Miercurea fara cuvinte (243) -
Concurs fotografic 2020
Photography contest 2020

Zina a preluat stafeta jocului "Miercurea fara cuvinte",  gazduit pana acum de catre 
Carmen.  Un schimb de idei - imagini care ne coloreaza ziua si imaginatia!
   Postarea participa si la WW:
pe blogul 'Natasha Musing';
pe blogul 'Image-in-ing';
pe blogul 'Bethere2day';
pe blogul 'Comedy-plus';
pe blogul 'Myworldthrumycameralens';
pe blogul
'XmasDolly';
pe blogul 'My Holidays photos';
pe blogul 'Jaipur Gardening';


Am ales pentru acest joc cateva imagini premiate la un concurs de fotografie
#BestFotoOf2020 (Photography contest 2020)

(Sursa imaginilor)













O zi de miercuri cu descoperiri interesante!
Happy WW!

 

@@@@@@@@@



@@@@@@@@@

ps. Am primit pe mail o invitatie surpriza, pe care v-o impartasesc.
      Ne putem inscrie la un antrenament gratuit, oferit de dr. Joe Dispenza,
      cu subtitrare in lb. romana. Incepe  pe 5 decembrie.
     
A fost primul mentionat la jocul citatelor, de care sper ca nu a-ti uitat.
      Mi-l imaginez ca pe un cadou de la Mosu'...!

Linkul de inscriere

   



MFC (242)



marți, 1 decembrie 2020