Blogul entuziast al experientelor interesante!
Charles Kingsley: "...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva. /
...all we need to make us really happy is something to be enthusiastic about."
Ideea Irinei de a gasi un cuvant care sa ne inspire pe parcursul noului an, mi s-a parut extraordinara. Este ca si cum ne-am crea propria noastra mantra. Pe care sa o gandim, sa o rostim, sa o scriem, sa o invocam, sa o simtim, care sa devina parte din noi, din sufletul nostru, din inima nostra, din mintea noastra... Am ales neasteptat de repede. Sau s-a infiripat brusc in minte. Nu prea stiu ce varianta sa aleg... Oricum, pentru anul 2015, semnifivativ pentru mine va fi cuvantul:
Si pentru ca uneori cuvintele vin impreuna cu imagini, nu am avut incotro si a aparut ce vedeti aici:
Mi se pare un cuvant important si cred ca voi mai scrie despre el, sa-l explic explicandu-ma. Sau poate invers?
Despre alte cuvinte importante cititi pe blogul Irinei. Ii multumesc pentru gazduirea gandurilor noastre, alaturi de o calda urare de:
Baietelul cobori scarile tiptil. Voia sa vada daca Mos Craciun a venit in casuta lor si a lasat daruri sub brad. Ii scrisese o scrisoare lui Mosu. Si acum astepta cu sufletul la gura. Se uita atent la bradul impunator din mijlocul camerei. Parcurgea cu privirea fiecare ramura. O multime de decoratiuni sclipeau in lumina ce se prelingea de afara. Un elf intr-o sanie de lemn parea gata sa se dea pe zapada ce pudra copacul. Si doi reni albastri stateau incremeniti intr-o saritura, asteptand doar o bagheta magica sa prinda viata. "E prea devreme", isi spuse baietelul a carui stare de spirit il facea sa vibreze de emotie. Incepu sa enumere: am fost cuminte, i-am ajutat in vacanta pe bunici sa-si aranjeze florile in gradina, am periat catelul si i-am dat de mancare, mi-am facut ordine in camera mea si mi-am pus jucariile in dulap, la scoala am luat note mari si chiar mi-am ajutat colega de banca sa-si faca tema la matematica...
"Dar oare o fi ajuns scrisoarea mea? Cand e sarbatoare, posta e cam aglomerata..."
Cu acest gand in minte si tot uitandu-se la brad, adormi pe canapea.
Dimineata, cand deschise ochii, o vazu: sub brad era o cutie legata cu funda rosie. "Multumesc, Mos Craciun. Mi-era frica ca nu o sa gasesti adresa noastra. Strazile sunt cam intortocheate."
Despre starea de spirit numita libertate s-au scris si se vor mai scrie eseuri, articole, cantece. De foarte multe ori insa cuvintele nu au forta de a dezvalui adevaratele semnificatii ale acestei idei. Si totusi am cutezat sa aleg cateva citate cu un mesaj destul de puternic, dupa parerea mea, pentru a surprinde o parte a esentei :
Libertatea este dreptul de a nu minti. (Albert Camus)
Cand oamenii se tem de guvern se numeste tiranie, cand guvernul se teme de oameni se numeste libertate. (John Basil Barnhill)
Cand am iesit pe usa care ma purta spre libertate, am stiut ca daca nu las ura si amaraciunea in spate, voi continua sa fiu in inchisoare. ( Nelson Mandela)
Nu pui temelia libertatii cand impusti pe cei care gandesc altfel decat tine. (Antoine de Saint-Exupery)
Mai este ceva important: convingerea ca libertatea de a ma descoperi pe mine insami imi apartine si depinde doar de mine pentru a se manifesta.
Suntem in a 25-a luna de decembrie de atunci... Cuget ca poate este o unitate de masura un pic ciudata, dar variantele de 25 de ani sau un sfert de secol imi suna ametitor de mult...
Compozitie simbolica
Poate va intrebati care este legatura cu acest tablou, reprezentand un joc de culori intr-un triunghi ? Bineinteles ca fiecare este liber sa exprime ce idei doreste. Si, nu, nu este lucrarea unui student la Arte Plastice.
Aceasta compozitie am realizat-o atunci, demult, cand, intr-un decembrie insangerat, eroi de toate varstele s-au jertfit pentru un ideal frumos si curat, de libertate. Atunci a curs multa durere si sange, a fost o explozie de sentimentedescatusate... Si cred ca si multa iubire pentru un altfel de viitor... Tradus in culori: pentru a atinge idealul (degradeul spre alb) , trebuie sa te lupti (negru)si sa te jertfesti (rosu). Nu trebuie sa uitam jertfa eroilor nostri. Chiar daca nu sunt in cartile cu Sfinti, ei sunt Sfinti pentru noi !
Nimeni nu a inteles ce s-a intamplat. Cum a fost posibil ca oamenii sa devina bulgari de zapada miscatoare? Cu morcovi in loc de nas, cu maturi pe post de maini, cu ochi din nasturi sau taciuni ? Gurile le erau atat de strambe (cand le-aveau !) incat nu prea puteau articula bine cuvintele. Oricum si-au dat seama ca nu prea puteau sa-si aminteasca mare lucru, avand creierul asa, cam inzapezit... Amintirea ca au fost oameni era insa prezenta si ii infiora (!) ideea ca se vor duce pe apa Sambetei (!) cand soarele va incepe sa straluceasca.
Incercau sa se miste, dar nu puteau decat sa se roteasca pentru a inainta. Se mai ajutau cu cate o matura, dar trebuiau sa fie foarte atenti, pentru ca puteau sa cada si sa ramana intinsi pe zapada, una cu ea.
Gandurile oamenilor de zapada, atatea cate mai erau, creau fuioare de ceata in jurul lor. De ce s-a ajuns aici? Cum a fost posibil? Cu ce am gresit? Ce se va intampla cu noi? Vom disparea pur si simplu topindu-ne? Usor, usor ceata gandurilor se ridica. Cerul deveni limpede. Dupa o vreme, soarele se ridica semet si-si imprastie maiestuos caldura... Zapada si oameni se topeau , lasand in urma tot balastul... Suvoiul de apa se forma hotarat, curat, puternic. Inainta vijelios, de neoprit. TOTI s-au transformat intr-UN SINGUR suvoi. TOTI ca UNUL. TOTI erau UNUL. Nu mai era nicio deosebire...
Ceasul suna asurzitor. Sari din pat, speriat de visul avut. Se facea ca toti oamenii se transformasera in oameni de zapada. Si cand a rasarit soarele toti s-au topit si s-au unit intr-un urias suvoi. Apoi, zambi. Ii placu sa creada ca de fapt, visul sau ii aratase un secret important, ce sigur ii va schimba perspectiva: Noi toti suntem o singura fiinta...
Semne de intrebare sunt peste tot in jurul nostru. De ce nu ar fi si intr-o mica poza simbolica?
Cand suntem copii, punem tot felul de intrebari ciudate adultilor. Incearca sa ne raspunda si ei cum pot. Cand suntem adulti si incercam sa raspundem nedumeririi copiilor, ne dam seama ca raspunsurile sunt cam greu de dat. Dar ne straduim sa facem fata. Cu totul intamplator (desi nu prea mai cred in aceasta sintagma), am descoperit o carte, a carei coperta o redau aici:
Intrebari mari de la cei mici si
raspunsuri simple de la minti luminate
Titlul ei marturiseste explicit, ca a raspunde prichindeilor este departe de a fi simplu...
Dar, la intrebarile noastre, ale adultilor, cine raspunde? Sunt multi oameni care incearca acest lucru. Multi chiar o fac profesionist.
Caut, descopar, ma luminez, ma intristez, ma bucur, perseverez, totul intr-o bucla ce pare fara sfarsit, asa, ca banda Moebius:
"Cateodata intrebarile sunt mai importante decat raspunsurile" (Nancy Willard)
Si aici, incep sa alunec pe banda: Ce inseamna potrivit? Cate intrebari potrivite trebuie puse? Ce urmaresc prin aceste intrebari? La urma urmei, ce vreau sa schimb? De ce sa le pun ???
Basta! M-am oprit!
Respir adanc, gandesc un "Multumesc pentru inspiratie" si astept un mesaj de la emisfera mea dreapta! Cred ca ea stie mult mai bine ce intrebari sa-mi pun! Doar ma cunoaste de atatia ani !!!
Alte scrieri ale participantilor la Provocarea de luni, le puteti citi in tabelul lui Eddie.
Ati avea vreun sentiment de pericol intens? Ati simti adrenalina cum va pulseaza prin artere? V-ati putea imagina ca sunteti intr-un film alaturi de un astfel de personaj, eminamente periculos?
300 este numarul Campaniei de pe site-ul BlogalInitiative. O campanie de suflet, simbolica.Dedicata celor care scriu cu drag, pe blog, in ROMANIA. 159 este numarul acestei postari. Pe blogul meu. Inca nu imi vine sa cred acest bilant, acum, dupa 11 luni si 10 zile.
Totul a inceput cu un mic bradulet de fetru pentru o provocare de Craciun:
Apoi totul s-a transformat intr-un vartej. Pe care nu pot sa-l opresc, pur si simplu pentru ca nu vreau. L-am definit ca " blogul entuziast al experientelor interesante". Si incerc sa vad rezonanta lor in spatiul virtual. Fie ca este vorba de mici creatii, de retete de suflet, mici povestioare, sau ganduri "de niciunde", toate sunt importante pentru ca reprezinta un alt mod de a-mi exprima ideile. Scriindu-le. Nu doar gandindu-le, ramanand undeva, pe autostrada mintii. Si in plus, mai am o gramada de lucruri de invatat despre blog in sine, ceea ce iarasi este ceva ce ma entuziasmeaza. Nu stiu cum va evolua acest drum, dar este important ca l-am descoperit, ca este functional, si stiu sigur ca totul depinde de imaginatia mea pentru a merge mai departe pe el.
Si pentru ca deja Spiritul Craciunului pluteste in aer, va urez cu mult drag:
Aceasta mica decoratiune din hartie o prezint pe site-ul "Copilarim", onorand invitatia de a Impodobi Bradul, in editia a V-a! De asemenea, o voi prezenta si pe site-ul "Dulce Casa", in cadrul invitatiei de a participala link party - Idei de Craciun.
Glob format din cinci fulgi de zapada de hartie
Etapele de realizare le-am sintetizat in cateva imagini. Mi s-a parut mai sugestiv. Hartiile sunt de 15 cm x 15 cm.Pentru primele cinci imagini cu plierea si prima taiere m-am inspiratdintr-un filmulet pe care il puteti viziona in acest link.
Prinderea fulgilor unii de altii am realizat-o cu bucatele de scotch dublu adeziv in zona centrala. Dupa lipire, am introdus o sarma ce are la un capat o bucla, iar la celalalt capat o mica decoratiune de plastic.
Aceasta a fost povestea globuletului meu. Acum mai trebuie doar sa-mi iau bradutul! Hartia pentru fulgii de zapada am primit-o in dar. De la cine, puteti vedea aici.
