Floare de Colt : Pagina de jurnal - Concertul

luni, 22 februarie 2016

Pagina de jurnal - Concertul

Din serialul: Provocarea de luni, sugerata de Vienela - Din vremea lui nechezol.

Sursa


Pe afis era scris cu litere de-o schioapa:
     "Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Sensul acestei propozitii era cat se poate de limpede, dar... pur si simplu m-am prefacut
ca nu am citit-o si am inaintat fara nici o retinere spre intrare.
Ce era mai ciudat, era faptul ca nu vedeam forfota obisnuita dinaintea unui spectacol,
iar la usa nu era nimeni. Fara sa-mi pese de neobisnuitul situatiei, am intrat.

Interiorul, bogat ornamentat, era pustiu. Marmura stralucea delicat in lumina
candelabrelor.  Plutea in jur tacerea fastului si bogatiei.
Inaintam in acest spatiu, ferindu-ma sa fac zgomot.  Ar fi sunat strident, ca un tipat
intr-un templu. Scarile de marmura, in spirala, m-au condus sus, pana in sala.
Sala... m-a intampinat cu aceeasi tacere.
Nu intelegeam... Ce era cu mine? Acolo... nu era nimeni!

     "Pentru spectacolul din aceasta seara nu mai sunt bilete."
Imaginea acestor cuvinte mi se invartea in creier, batandu-si parca joc de uimirea mea.
Acolo, pe scaunele acelea frumos capitonate, de un rosu discret, nu statea nimeni.
Ce farsa ciudata! Jucata de cine? Pentru cine?  
Deodata am vazut scena. Era scaldata in lumina, ca si cum spectacolul ar fi trebuit
sa inceapa. Orga era pregatita. Intreaga atmosfera parea pregatita. Pentru ce oare? 
Asteptam sa se intample ceva. Trebuia sa se intample ceva!  Simteam acest lucru cu
fiecare molecula din carnea mea, cu fiecare bataie de inima.

Brusc, luminile din sala s-au stins, punand in evidenta scena.
M-am asezat pe un scaun si  in acea secunda a intrat. Nu ma putea vedea, eu insa il
vedeam perfect. As fi vrut sa aplaud, dar gestul nu porni.  Mi-am dat seama la timp
ca, pentru a putea supravietui amandoi acolo, in acel spatiu, trebuia sa tac, trebuia
ca existenta mea sa fie inexistenta pentru el...

A inaintat catre marginea scenei, s-a inclinat usor spre tacerea din sala si apoi s-a
asezat la orga.
Dupa cateva momente, in care aproape ca imi era frica si sa respir, mainile i s-au 
lasat usor pe clape, trupul i s-a destins, iar muzica a inceput sa izvorasca minunat,
balsam si nebunie...
Am inchis ochii ascultand-o, simtind cum se prelingea in mine, ca un torent.
O simteam stapana, asa cum ma spulbera si recladea in sublimul clipelor.
Era liniste si revolta, dragoste si ura, viata si moarte, cadere si eliberare...
Era explozie si tacere, tenebre si lumina, balsam si otrava, disperare si speranta...

Cand am deschis ochii, l-am vazut. Era acolo, cu trupul aplecat, vibrand usor,
cu mainile unduind pe clape.  Torentul acela, ce umplea spatiul, izvora din el cu o
putere de care incepuse sa-mi fie frica.
Il vedeam dezlantuit, fata in fata cu el insusi, intr-un fel de  extaz, faurind Miracolul!
Doream ca acele clipe sa tina o eternitate...
Dar trupul zvacni odata cu ultimile acorduri. Torentul se risipi, insinuandu-se
din nou tacerea.

Eram constienta ca aceasta clipa trebuia sa vina, dar totusi o uram cu disperare,
pentru ca ea punea capat Miracolului. 
El se ridica incet, foarte incet, cu sufletul numai ecouri inca nestinse, se inclina spre 
tacerea din sala si pleca. Tot atat de tacut precum venise.
As fi vrut sa aplaud, dar gestul facut in mine, nu porni.
Si oricum, ar fi fost de prisos sa aplaud tacerea unei scene pustii...


(24 martie 1985)
 

 
 Alte ganduri din alte timpuri, la Eddie in tabel!






 

12 comentarii :

  1. ce frumos...nu am fost de ceva vreme si mi-e dor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pot spune acelasi lucru. Pe vremuri aveam chiar si abonament. Un concert ascultat acasa parca suna altfel fata de o sala de concert.

      O zi frumoasa a ai!

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Thank you, Leovi for the visit.
      You are right: intense sensations.
      Have a beautiful day!

      Ștergere
  3. Foarte tandra povestea ta! o traire istorisita intre vis si relitate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt momente cand ma simt bine asa, intre cele doua...

      Zile linistite, Cita!

      Ștergere
    2. Bine ca ai inteles ce am vrut sa scriu, desi am mancat o litera :) Scuze!
      Zile frumoase si tie!

      Ștergere
    3. Creierul stie sa completeze! Si nu te scuza. Si eu am constatat ca mai mananc litere.
      :)

      Ștergere
  4. ...m-am umplut de frumos și mi-ai adus aminte de abonamentele pe care le aveam, in Bucuresti la Opera. Totuși, nu am știut niciodata a aprecia asa cum meritau. Educatia mea muzicala era zero, aveam insa emoții care mă scoteau din incurcatura asta. Ai scris ...ca o adiere de vant...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma gandesc serios sa reiau abonamentele la Ateneu. Le simt lipsa. Privind in urma, imi pare rau ca nu am incercat sa cant la vreun instrument. Acum nu prea mai conteaza, dar emotiile trebuie sa se manifeste cumva.
      Si de scris am scris... cum m-am simtit!
      Numai ganduri bune!

      Ștergere
  5. ..."tacerea unei scene pustii"...
    Pe vremuri, locuri precum acestea faceau parte din cotidian. Mergeam des la spectacole, cu mama, cu scoala, activitati extrascolare...
    Timpul zboara! Nostalgia...
    Ramasesem la simfonia petalelor si am mers pe "firul Ariadnei", printre ganduri si sentimente cuprinse in imagini diverse, de la fluturi fragili, carduri cu iz de primavara si aroma de cafea (*-*), compozitii foto, un mat zapacit si acorduri variate de pe la noi sau de prin imprejurimi ... Toate cele frumoase pentru suflet! Salutari cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce "mozaic" de cuvinte cu idei principale de pe aici!
      Ai surprins esenta: "Toate cele frumoase pentru suflet"!
      Imi pare bine ca se vede...
      Zile frumoase si inspirate!

      Ștergere